Cum afli din ce canal vine fiecare candidat, fără softuri scumpe de recrutare

Pui un anunț pe Facebook, altul pe site, mai spui la câțiva cunoscuți. Peste două săptămâni ai zece candidați și habar n-ai de unde a venit fiecare. Așa se întâmplă cel mai des: banii și timpul se duc uniform pe toate canalele, deși majoritatea oamenilor buni vin dintr-unul singur.

Vestea bună: nu ai nevoie de un ATS de câteva sute de euro pe lună ca să afli asta. Ai nevoie de un obicei și de câteva trucuri gratuite. În articolul ăsta îți arăt exact cum să atribui fiecare candidat unei surse, folosind un tabel, linkuri unice și o întrebare simplă — lucruri pe care le poți pune în funcțiune azi.

De ce merită efortul: nu tăiați canalul greșit

Fără date, deciziile se iau din intuiție. "Facebook nu funcționează" — dar oare de acolo ți-au venit oamenii care au și rămas? Sau recomandările aduc mai puțini candidați, însă cei mai potriviți?

Când știi sursa fiecărui candidat, poți răspunde la întrebări care chiar contează:

• Ce canal îmi aduce cei mai mulți candidați?
• Ce canal îmi aduce candidații care ajung la interviu, nu doar aplicații?
• Unde am cheltuit pe reclamă degeaba?

Diferența e uriașă între "cred că" și "știu". Un patron care își cunoaște sursele își pune banii și timpul acolo unde dau roade, în loc să împrăștie efortul peste tot.

Metoda de bază: o coloană "sursă" într-un tabel

Tot sistemul pornește de la un singur reflex: de fiecare dată când intră un candidat, notezi de unde a venit. Nu ai nevoie de nimic mai mult decât un Google Sheet gratuit.

Coloanele minime:

• Data
• Nume candidat
• Contact (telefon/email)
• Sursă (Facebook, site, recomandare, OLX, afiș etc.)
• Stadiu (aplicat / sunat / interviu / angajat)

Cheia e să completezi coloana "Sursă" în momentul contactului, nu peste o săptămână din memorie. Dacă folosești un formular (Google Forms merge perfect și e gratuit), pune acolo o întrebare obligatorie: "De unde ai aflat de acest job?", cu variante fixe. Așa datele intră singure, curate, fără să le tastezi tu.

Linkuri unice: lasă canalul să se identifice singur

Problema cu întrebarea directă e că oamenii uită sau răspund "de pe internet". Soluția e să nu te bazezi pe memoria lor, ci pe linkul pe care l-au apăsat.

Dacă trimiți candidații către o pagină sau un formular, fă câte un link diferit pentru fiecare canal:

• În postarea de Facebook pui un link
• Pe site alt link
• În mesajele către cunoscuți, un al treilea

Poți folosi parametri UTM gratuiți (ex: adaugi ?sursa=facebook la finalul adresei) sau, mai simplu, formulare Google separate — unul pe canal. Fiecare formular scrie într-o filă proprie, deci vezi negru pe alb câți candidați a adus fiecare, fără să întrebi pe nimeni. E gratuit și nu necesită cunoștințe tehnice.

Email și numere dedicate, pentru cazuri fără formular

Uneori nu ai un formular, ci ceri oamenilor să trimită CV-ul. Și aici poți afla sursa fără efort.

Două trucuri gratuite:

• Alias-uri de email. Dacă ai Gmail, adresa ta funcționează și cu un plus: cariere+facebook@... și cariere+site@... ajung în aceeași căsuță, dar poți filtra după ce scrie după plus. Pui adresa cu +facebook în anunțul de Facebook și gata.

• Coduri în text. Ceri candidatului să scrie un cuvânt în subiectul mesajului: "COD FB" în anunțul de Facebook, "COD SITE" pe site. Cine trimite CV-ul include codul, iar tu sortezi imediat.

Nu sunt elegante, dar funcționează și te costă zero. Important e consecvența: alege un truc și folosește-l la fel de fiecare dată.

Cum transformi tabelul în decizii

Datele n-au valoare dacă rămân doar o listă. La final de lună, uită-te la două lucruri, nu doar la volum.

Nu conta doar câți candidați a adus fiecare canal, ci și câți au avansat. Un canal poate aduce mulți oameni care nu se prezintă la interviu, iar altul, puțini dar serioși. Compară sursa cu stadiul: câți de pe Facebook au ajuns la interviu față de câți din recomandări?

Apoi acționezi simplu: pui mai mult efort (și, dacă e reclamă, mai mulți bani) în canalul care aduce oameni care rămân, și reduci din cel care doar umple căsuța. După două-trei luni de urmărire, vei ști ce funcționează pentru afacerea ta, nu ce funcționează "în general".

Când merită totuși un tool — și când nu

Sistemul cu tabel și linkuri e suficient pentru o firmă care angajează câțiva oameni pe an. Un ATS plătit devine util abia când ai zeci de posturi deschise simultan, o echipă întreagă care recrutează sau vrei automatizări complexe. Până acolo, plătești pentru funcții pe care nu le folosești.

Dacă vrei ceva mai curat decât un Sheet — o pagină de carieră pe site-ul tău, cu formulare separate pe canal care completează automat sursa și îți trimit candidații organizat — asta se poate construi o singură dată, fără abonament lunar.

La MPO Web Studio facem exact genul ăsta de pagini, livrate de la distanță în toată țara, cu preț transparent și un demo gata făcut înainte să plătești ceva. Dacă vrei să vezi cum ar arăta pentru afacerea ta, scrie-ne un mesaj pe WhatsApp și îți arătăm.